Arhive categorie: Poezie

[Poezie] LIV. Frânturi de libertate

pe scurt, căci totul e scurt acum

buzele ți se închid ca o colivie

depănarea clipelor, într-o mină de sare

lung e postul nerostirii mele

în noaptea mișcătoare cu trup osândit

de lumină, de vise frugale și reci

gurile mușcătoare, uscate ale pământului

adună rămășițele noastre de zi

încerc să ne salvez viitorul din tâmple

mă prind, atunci, de mintea ta fără sfârșit

în colțurile ei, festin de lumină, libertate

freedom

[Poezie] LIII. CATHY

CATHY*

otrăvitoarele tale buze

strivite de un zid părăginit

îl zgârii cu un ultim spasm

stafie blestemată încolăcită în iederă,

mă chemi în neant nepedepsit

iubire refăcută în infern

 

anul trecut mi-a pierit umbra

la geam, în odaia ta, era frig

 

* Trimitere la personajul Catherine (Cathy) din romanul lui Emily Brontë, „La răscruce de vânturi”.

WH

[Poezie] LII. Un ocean în albia unui râu

am pregătit barajul

și stau pe o margine zimțată

cercuri de mister albe

fac șuvoaie de vânt în inima lui

mii de gânduri să ne închinăm acolo,

în văpaia ce se cere stinsă

în mișcările dense precum faldurile roșii

nestăpânirea, adică tu, e oceanul vieții

și eu sunt albia râului crăpat

în fibre și oase și ochi și gură și păr

și capilare și membre și în creier – crește apa

riversea

[Poezie] LI. Iubirea ca un țărm

tu mă aștepți înfiorată atât timp cât mă încred

trăiri tulburi în ape zbuciumate verzi

înalte ca trunchiuri nevăzute, nerostite

 

vinișoarele din ochi și destinderile feței – ți le știu,

stânci purtate în piepturi marine, nisipoase

vârtejul îmi dezleagă brațele în întinderea albastră

unde toată sarea e din ochii tăi venită

și în loc de sânge ai apă de izvoare

 

regăsirea noastră stă încremenită pe uscat

un val de-o secundă, două, trei,

 

seashore

[Poezie] L. Putere

fapta se rezumă la alegeri incipiente,

la fel și destinul

cred că este o forță în fiecare vlăstar

nu-mi slăbește vederea

nu-mi slăbesc genunchii

tabloul mineral din față sunt eu

mișc lucrurile, le inspir și le expir

apele marine freamătă precum buzele mele

 

visând ieri, construiam cărarea

și din gânduri uscate desprindeam ramuri

și din ramuri, muguri și frunze

și din muguri, floare, rod

fix

[Poezie] XLVIII. Curândul echinocțiu

straniu cum îmi arzi apa spiritului

trecând prin el, lăsând unde adânci

te scalzi și judeci nisipurile mișcătoare

sau malul pietros și fiordul din zare

uneori îmi uiți natura umană

și gravările ei în reflux de aramă

lasă-mă prelung în fruntea delicată

să mă înfrupt din iluzia cărnii

se-apropie echinocțiul de toamnă

briza va fi rece, vântul, ațos

apasă-te mai tare în gândul meu

unde stropi de stele curg avid pentru tine

chiar și când nu ești ori ai pierit în sine

nightsky

[Poezie] XLVII. În seama minții

când oamenii slăbeau de durerea minții

și timpul dădea înapoi

în pașii cei grei ai luminii pe gând

când mâna în năvală se frângea

pe pieptul cald respirând agitat

un alb palid brăzdat de februarie

când ne nășteam și zvâcneam și icneam

aducând cândul în azi și acum și mereu

lasă-te, inimă mare, în seama inimii mici

și lasă și minții un loc chiar aproape

să le fie în seamă, să le fie acolo, iubind

 herats

[Poezie] XLVI. Recunoaștere

când crezi că este prima vedere,

de fapt, e o recunoaștere din veacuri

un panteon de mâini proprii

puse unele peste altele, acoperind privirea.

trăiri însă se nasc, de fiecare dată –

din trup în trup, din mantie purtată

murind un strigăt într-un câmp de flori,

se naște un cântec viu, în ochi aprinși

ținându-ne de mână

locuind pe clavicula ta,

cerul meu, bărbia ta

lacrima e ploaia

râsul e văpaia

emotionss