am pregătit barajul

și stau pe o margine zimțată

cercuri de mister albe

fac șuvoaie de vânt în inima lui

mii de gânduri să ne închinăm acolo,

în văpaia ce se cere stinsă

în mișcările dense precum faldurile roșii

nestăpânirea, adică tu, e oceanul vieții

și eu sunt albia râului crăpat

în fibre și oase și ochi și gură și păr

și capilare și membre și în creier – crește apa