la întâlnirea dintre opaiț și cartela de metrou
stă nestingherit orașul, în reflexia unui bec ars
acolo l-am văzut ca pe o flacără
neștiind că portul inimii mele este nedreptatea
sigur că pânza ei ne țese pe noi dinăuntru
spre exterior și vezi la câte un colț de stradă
câte un spiriduș într-un Ferrari
sau un dragon înecându-se cu kerosen
lumea din mine, cel de atunci
s-a scurs pe panta senectuții
rămânând numai un zmeu ferfenițe
pe un cer care se prăbușește într-o scoică
între dinții universului stă perla începutului
