Arhive etichetă: Poezie

[Poezie] LXII. Melancolie

chemările tale sunt nerostite

tăceri fără ecou în idila apei cu uscatul

pierd șirul clipelor sau ele se zbat

să scape cât mai repede strânsorii

eliberând anticamera urmărilor

în ajun de vremuri mai limpezi

îți mângâi chipul de nerecunoscut

și mă bucur de trecutul lui

[Poezie] LXI. Sferele

Umbrele prăpăstiilor sunt ascunse de razele soarelui

sunt condamnate, dar dăinuie, cum bine schița Platon

despre luciri de focuri și forme sfidătoare pe pereți

peștera are un gust salin ce îți umblă pe limbă și în nări

se târăște înăuntrul tău, până ce, sublim, devii o cavitate

degetele mele prin buclele tale, ultimul moment de tandrețe al zilei

atârnat cu picioarele în sus de ramurile legilor tale

îmi văd ochii în luciul apei de dedesubt și în ei clipesc

ochii ochilor mei, la nesfârșit, profund și mistic

precum Odin încerc să dobândesc înțelepciunea, perii albi

ca fire uscate și lungi de iarbă pe coapsa unui munte

gândurile mele formează un mediu arborescent

fiecare gând are, la rândul său, ramificații verzi și putrede

uneori le am pe sub piele: fire subțiri, filamente de Lună

pânza pe care odihnește lumea ruinată e prea uscată

pic, pic, stropii de ulei se afundă în fibre și nu lasă nimic în urmă

în miros de vopseluri se dă bătălia dintre viu și imund

Doamna Neagră face de strajă înconjurând cercul

purgatoriul pare neîncăpător, neîncăpătoare e așteptarea

cum mă preling, în tremurul emoțiilor, într-un fascicul

de speranță care pică dintr-o crăpătură pe creștetul meu

așa sper că iubirea noastră nu va fi stolul care trece

Sursă foto: https://imgix.com/?utm_source=ksr-ugc.imgix.net&utm_medium=referral&utm_campaign=source-config-details

[Poezie] LIX. De amorul artei

nu cred că putem găsi rostul nimicurilor în dragoste

în ea, toate sensurile se nasc și orbitează în jurul chiorilor

prefer să fiu nevăzătorul care suferă de catharsis

umbrele ciorilor se destramă sub blestemul soarelui

depinde, deci, de care parte te afli, unde crești

pesemne că iubirile dau în pârg în locuri luminate

cu toate că te-am iubit și din întunericul hulpav

doar nu îmi da o scânteie după ce mi-ai stins flacăra

zicându-mi cât de tare mă iubești astfel

mă afund în bazarul cu nestematele artei

răsuflu: se prăbușesc și se zdrobesc munții, văile

[Poezie] LVIII. Iubire cu ochi de vipie

niciodată nu plec de la premisa că totul e discret

când se înfiripă, parcă toți observă și complotează

împotriva ta și în favoarea mătăsii de pe ochii lor

geamurile de sticlă ale magazinelor sunt iscoditoare

și timpul e vizibil iscoditor cu tâmplele tuturor

iar brațele își pierd nădejdea în prinderea lor

când stau la jumătate de cot de cotul lor

războiul e teribil, indiferent de natura sau de epoca lui

eu le-am văzut pe toate în numai două întâlniri cu tine

casele sunt toate încrengături de copaci uciși

dar tu ești unul încă viu, fiindcă te înalți senin

din trupul meu năpădit de patimi și restriște

și iei din mine războiul, magazinul și epoca,

casa și brațul cutremurat din cot

Sursa foto: https://media.cancan.ro/unsafe/970×500/smart/filters:contrast(5):format(webp):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2013/08/11253417/1-focul-grecesc.jpg

[Poezie] LVI. Pe așteptate

la întâlnirea dintre opaiț și cartela de metrou

stă nestingherit orașul, în reflexia unui bec ars

acolo l-am văzut ca pe o flacără

neștiind că portul inimii mele este nedreptatea

sigur că pânza ei ne țese pe noi dinăuntru

spre exterior și vezi la câte un colț de stradă

câte un spiriduș într-un Ferrari

sau un dragon înecându-se cu kerosen

lumea din mine, cel de atunci

s-a scurs pe panta senectuții

rămânând numai un zmeu ferfenițe

pe un cer care se prăbușește într-o scoică

între dinții universului stă perla începutului

Poza: https://territories.terra-quantum.net/photographers/alec-moustris-674/photos/the-winds-of-aegean-sea-5720/artistic-journey/

[Poezie] LIV. Frânturi de libertate

pe scurt, căci totul e scurt acum

buzele ți se închid ca o colivie

depănarea clipelor, într-o mină de sare

lung e postul nerostirii mele

în noaptea mișcătoare cu trup osândit

de lumină, de vise frugale și reci

gurile mușcătoare, uscate ale pământului

adună rămășițele noastre de zi

încerc să ne salvez viitorul din tâmple

mă prind, atunci, de mintea ta fără sfârșit

în colțurile ei, festin de lumină, libertate

freedom

[Poezie] LII. Un ocean în albia unui râu

am pregătit barajul

și stau pe o margine zimțată

cercuri de mister albe

fac șuvoaie de vânt în inima lui

mii de gânduri să ne închinăm acolo,

în văpaia ce se cere stinsă

în mișcările dense precum faldurile roșii

nestăpânirea, adică tu, e oceanul vieții

și eu sunt albia râului crăpat

în fibre și oase și ochi și gură și păr

și capilare și membre și în creier – crește apa

riversea

[Poezie] L. Putere

fapta se rezumă la alegeri incipiente,

la fel și destinul

cred că este o forță în fiecare vlăstar

nu-mi slăbește vederea

nu-mi slăbesc genunchii

tabloul mineral din față sunt eu

mișc lucrurile, le inspir și le expir

apele marine freamătă precum buzele mele

 

visând ieri, construiam cărarea

și din gânduri uscate desprindeam ramuri

și din ramuri, muguri și frunze

și din muguri, floare, rod

fix

[Poezie] XLVIII. Curândul echinocțiu

straniu cum îmi arzi apa spiritului

trecând prin el, lăsând unde adânci

te scalzi și judeci nisipurile mișcătoare

sau malul pietros și fiordul din zare

uneori îmi uiți natura umană

și gravările ei în reflux de aramă

lasă-mă prelung în fruntea delicată

să mă înfrupt din iluzia cărnii

se-apropie echinocțiul de toamnă

briza va fi rece, vântul, ațos

apasă-te mai tare în gândul meu

unde stropi de stele curg avid pentru tine

chiar și când nu ești ori ai pierit în sine

nightsky