[Poezie] LXIV. Coleric cu grație

Vorbești despre lucruri pe care nu le înțelegi,

îi spun eu semizeului bătut în marmură

nu e vina mea dacă o tragedie mă împiedică

să fac ceea ce este drept să fac, ca și cum

unele hotărâri sunt urmărite de fatalitate

da, da, îmi confirmi, înghițind niște praf

te gândești mereu la soarta ta rece și nedreaptă

nepătrunsă de spirala alegerilor bune, dar neinspirate

pe când eu, înainte de a fi înghițit de același destin

și apoi eliminat prin firele de păr,

îmi urmez slăbiciunea și angoasa imposibil

de încarcerat în nemișcarea gloatelor de piatră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s