[Poezie] LVII. Câmpul cu maci a văzut totul

când a coborât singur pe spuză,

iar oglinda a trecut prin fața sa

mogâldețele au îndurat conflicte

le erau tare cunoscute poticnelile

și cum se zdreleau ele către avuție

floarea lor s-a deschis și a fermecat lumea

cu toții s-au dat din calea lor robustă

macul meu nici nu se mai uită la mine

e prea ocupat să-și fumeze pipa

sub griul englezesc cel de toate zilele

roșu e acolo unde nici nu se știe ce e roșul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s