Arhive etichetă: primăvara

[Poezie] LXV. Primăvara

Din întinderea cât vezi cu ochii

înțesată de mărăcini, genuni și gheață

sare în ochi un drum mărginit de ghiocei

ceața se târăște pe pământ și în crăpături

ar părea că totul se întâmplă invers,

dacă acei pași nu s-ar auzi și vedea

cum împlântă un sunet drept

s-a spus că în iubire zac și maldăre de suferință

de asta atât de puțini traversează întinderea

înțesată de mărăcini, genuni și gheață

cu drumul său șerpuitor,

însoțit de ghiocei

și iată cum începe întâia primăvară:

Adam și Eva, apoi o lungă așteptare

apoi alții, cât drumul să nu se șteargă

Sursa foto: Link

[Poezie] XLI. Primăvara ca un vis

primăvară, fior plăpând:

murmur desprins de pe buze

atât de gingașe, atinse de sare.

briza e rece și vie,

alungă fiordul din ochi,

se încolăcește în țesătura ființei

și-aduce mesaje din mare,

din sticle purtate de val

 

pe țărm, un corsar de inimă feciorelnică,

de sirenă sau zână din ape adânci

o întâlnește mereu în vis,

dar de ce brațul său o sugrumă,

doar s-ar topi în văpaia ei?

inima ei palpită, lipită de-a lui

două straturi de piele, carne și stern

între ele – practic nimic

ochii ei sunt umezi și calzi

e a lui, dar nu-i un obiect –

deci nu e

 

iubirea,

”a fi sau a nu fi?”

sirens