Arhive etichetă: destin

[Poezie] LXIV. Coleric cu grație

Vorbești despre lucruri pe care nu le înțelegi,

îi spun eu semizeului bătut în marmură

nu e vina mea dacă o tragedie mă împiedică

să fac ceea ce este drept să fac, ca și cum

unele hotărâri sunt urmărite de fatalitate

da, da, îmi confirmi, înghițind niște praf

te gândești mereu la soarta ta rece și nedreaptă

nepătrunsă de spirala alegerilor bune, dar neinspirate

pe când eu, înainte de a fi înghițit de același destin

și apoi eliminat prin firele de păr,

îmi urmez slăbiciunea și angoasa imposibil

de încarcerat în nemișcarea gloatelor de piatră

[Poezie] L. Putere

fapta se rezumă la alegeri incipiente,

la fel și destinul

cred că este o forță în fiecare vlăstar

nu-mi slăbește vederea

nu-mi slăbesc genunchii

tabloul mineral din față sunt eu

mișc lucrurile, le inspir și le expir

apele marine freamătă precum buzele mele

 

visând ieri, construiam cărarea

și din gânduri uscate desprindeam ramuri

și din ramuri, muguri și frunze

și din muguri, floare, rod

fix

[Poezie] XLII. Mâini cu zvon de mâine

mama himeră suflă,

înfiorând verdele sub spice,

înghesuind în vârful degetelor lungi

rânduri din visul ce-l inundă;

mâinile mele sunt încolăcirile

dintre amiezile noastre și destin,

mâini cu zvon de mâine și de tine;

nu mă deosebesc cu nimic,

căci pășind pe suprafața Domnului –

pe dealuri, mlaștini și creste,

mă simt dator să purced curat

 

iubirea palpită, dar tace,

crescând gentil în adormiri de trupuri,

sunt tot eu în emoții neștiute,

mă simt în vena de la gât,

lumină chioară și tu în ochiul meu.

hands