Arhive etichetă: amintire

[Poezie] LXII. Melancolie

chemările tale sunt nerostite

tăceri fără ecou în idila apei cu uscatul

pierd șirul clipelor sau ele se zbat

să scape cât mai repede strânsorii

eliberând anticamera urmărilor

în ajun de vremuri mai limpezi

îți mângâi chipul de nerecunoscut

și mă bucur de trecutul lui

[Poezie] VIII. Amintire în amurg

Stejar în inima pădurii, clătinat de vânt;
Mişcări în taină, unduitoare, mişcări în gând;
Ramurile odată verzi pătrunse sunt de vreme,
ca şi iubirile lumeşti, seci; ele nu-s perene.

Din semințe putrede se nasc balauri.
Se-ndreaptă timpul? Spre râpe şi coclauri.
Şi din acel stejar de uscăciune năpădit,
o pieritoare dragoste spre ceruri s-a suit.

Şi mă gândesc…
tot mă gândesc…
cu privirea vie şi privind flacăra-n lințoliul înserării,
la ale vieții mreje, la a timpului zvâcnire;
a lumii amorțire e-o gravă prorocire.

Şi îmi amintesc…
aşa clar îmi amintesc…
de clipa întâlnirii, de clipa regăsirii;
stejarul s-a uscat.
Dar eu, eu sunt aşa fericit –
în amurg, stejarul a-nflorit.

1504