Arhive etichetă: onișoară claudiu

[Poezie] LXV. Primăvara

Din întinderea cât vezi cu ochii

înțesată de mărăcini, genuni și gheață

sare în ochi un drum mărginit de ghiocei

ceața se târăște pe pământ și în crăpături

ar părea că totul se întâmplă invers,

dacă acei pași nu s-ar auzi și vedea

cum împlântă un sunet drept

s-a spus că în iubire zac și maldăre de suferință

de asta atât de puțini traversează întinderea

înțesată de mărăcini, genuni și gheață

cu drumul său șerpuitor,

însoțit de ghiocei

și iată cum începe întâia primăvară:

Adam și Eva, apoi o lungă așteptare

apoi alții, cât drumul să nu se șteargă

Sursa foto: Link

[Poezie] LXIII. Introspecție

Aici este locul unde se desfac lalelele la prima geană de lumină

munții se încrețesc și mai tare, muncind gravitația

buruienile străpung asfaltul și ramurile se încolăcesc peste drum

și tot aici este locul unde stau la o treime din viață

scursă prin crăpătura unui pix

și îmi aștept autorecenzarea

zeii se adună

ca perlele de cultură