l-aș putea sparge, l-aș putea picta sau preschimba în foc
aleg însă să îl pun în vitrină
în cea din străfunduri
unde stau difuze chipurile persoanelor
pe care le-am iubit cândva
și care nu pot fi văzute
de fața luminată a prezentului
Sursa foto: https://mymodernmet.com/wp/wp-content/uploads/archive/E1f9WXy5F4uXvFyJKz17_1082140001.jpeg
Mă afund prin prăpastii, printre cuvinte și noduri marinărești
ca să încerc să prind esența vieții, dar tot ce pot să-ți zic
după ce au murit toți zeii, adunați într-un buchet
cu monede ruginite și panglici străvezii
e că nu trebuie să performezi pentru iubire
nu trebuie să salivezi la complicații
deși unde te doare, acolo există iubire
nu pleca și tu în exodul simplității
aici e complicat și bine
Din întinderea cât vezi cu ochii
înțesată de mărăcini, genuni și gheață
sare în ochi un drum mărginit de ghiocei
ceața se târăște pe pământ și în crăpături
ar părea că totul se întâmplă invers,
dacă acei pași nu s-ar auzi și vedea
cum împlântă un sunet drept
s-a spus că în iubire zac și maldăre de suferință
de asta atât de puțini traversează întinderea
înțesată de mărăcini, genuni și gheață
cu drumul său șerpuitor,
însoțit de ghiocei
și iată cum începe întâia primăvară:
Adam și Eva, apoi o lungă așteptare
apoi alții, cât drumul să nu se șteargă
Vorbești despre lucruri pe care nu le înțelegi,
îi spun eu semizeului bătut în marmură
nu e vina mea dacă o tragedie mă împiedică
să fac ceea ce este drept să fac, ca și cum
unele hotărâri sunt urmărite de fatalitate
da, da, îmi confirmi, înghițind niște praf
te gândești mereu la soarta ta rece și nedreaptă
nepătrunsă de spirala alegerilor bune, dar neinspirate
pe când eu, înainte de a fi înghițit de același destin
și apoi eliminat prin firele de păr,
îmi urmez slăbiciunea și angoasa imposibil
de încarcerat în nemișcarea gloatelor de piatră
Aici este locul unde se desfac lalelele la prima geană de lumină
munții se încrețesc și mai tare, muncind gravitația
buruienile străpung asfaltul și ramurile se încolăcesc peste drum
și tot aici este locul unde stau la o treime din viață
scursă prin crăpătura unui pix
și îmi aștept autorecenzarea
zeii se adună
ca perlele de cultură
o pasăre albă curmă infinitul
zborul ei prin nesfârșit
mă înfioară
cunoscând și reaua vitejie a celor care pică,
cei care privesc răsăritul cu un blestem
pe buze și în privirile încrucișate
cu greu pot să mă mai gândesc
că ducând la piept mâna ta
ca o pasăre, nu albă,
poate gri
înviez
nu cred că putem găsi rostul nimicurilor în dragoste
în ea, toate sensurile se nasc și orbitează în jurul chiorilor
prefer să fiu nevăzătorul care suferă de catharsis
umbrele ciorilor se destramă sub blestemul soarelui
depinde, deci, de care parte te afli, unde crești
pesemne că iubirile dau în pârg în locuri luminate
cu toate că te-am iubit și din întunericul hulpav
doar nu îmi da o scânteie după ce mi-ai stins flacăra
zicându-mi cât de tare mă iubești astfel
mă afund în bazarul cu nestematele artei
răsuflu: se prăbușesc și se zdrobesc munții, văile
niciodată nu plec de la premisa că totul e discret
când se înfiripă, parcă toți observă și complotează
împotriva ta și în favoarea mătăsii de pe ochii lor
geamurile de sticlă ale magazinelor sunt iscoditoare
și timpul e vizibil iscoditor cu tâmplele tuturor
iar brațele își pierd nădejdea în prinderea lor
când stau la jumătate de cot de cotul lor
războiul e teribil, indiferent de natura sau de epoca lui
eu le-am văzut pe toate în numai două întâlniri cu tine
casele sunt toate încrengături de copaci uciși
dar tu ești unul încă viu, fiindcă te înalți senin
din trupul meu năpădit de patimi și restriște
și iei din mine războiul, magazinul și epoca,
casa și brațul cutremurat din cot
Sursa foto: https://media.cancan.ro/unsafe/970×500/smart/filters:contrast(5):format(webp):quality(80)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2013/08/11253417/1-focul-grecesc.jpg
la întâlnirea dintre opaiț și cartela de metrou
stă nestingherit orașul, în reflexia unui bec ars
acolo l-am văzut ca pe o flacără
neștiind că portul inimii mele este nedreptatea
sigur că pânza ei ne țese pe noi dinăuntru
spre exterior și vezi la câte un colț de stradă
câte un spiriduș într-un Ferrari
sau un dragon înecându-se cu kerosen
lumea din mine, cel de atunci
s-a scurs pe panta senectuții
rămânând numai un zmeu ferfenițe
pe un cer care se prăbușește într-o scoică
între dinții universului stă perla începutului
idei concentrice
și cercuri precum Cercul polar de nord,
o inimă din carne a universului,
atinsă de arătător
bătând tot mai repede
și mai repede –
până pocnește
e un abur ca un izvor de viață
Dumnezeu e în toate
Claudiu-Liviu Onișoară. Blog de Literatură, Pictură și Teatru 
