fapta se rezumă la alegeri incipiente,
la fel și destinul
cred că este o forță în fiecare vlăstar
nu-mi slăbește vederea
nu-mi slăbesc genunchii
tabloul mineral din față sunt eu
mișc lucrurile, le inspir și le expir
apele marine freamătă precum buzele mele
visând ieri, construiam cărarea
și din gânduri uscate desprindeam ramuri
și din ramuri, muguri și frunze
și din muguri, floare, rod
Stau chircit și gol într-o albie uscată de râu,
la capătul lumii e o altă lume
și viața din mine trăiește o altă viață;
ridic privirea încruntat,
o piatră albă, lucioasă, mă privește
”dă-mi suflarea vieții, prietene”
mie îmi pulsează sângele în vene
”dă-mi suflarea vieții” – repetă,
și-atunci răspund: ”trăiesc o moarte”
mă sprijin în cot,
piatra îmi dă târcoale
și nu am putere să fug
”deschide ochii și vezi”
deschid ochii…
Claudiu-Liviu Onișoară. Blog de Literatură, Pictură și Teatru 