Stau chircit și gol într-o albie uscată de râu,

la capătul lumii e o altă lume

și viața din mine trăiește o altă viață;

ridic privirea încruntat,

o piatră albă, lucioasă, mă privește

”dă-mi suflarea vieții, prietene”

mie îmi pulsează sângele în vene

”dă-mi suflarea vieții” – repetă,

și-atunci răspund: ”trăiesc o moarte”

mă sprijin în cot,

piatra îmi dă târcoale

și nu am putere să fug

”deschide ochii și vezi”

deschid ochii…