Arhive etichetă: credință

[Poezie] XII. Omul

Printr-o rană a cerului,

ochiul scrutează, sângerează,

căci cercetând nemărginirea,

neputința crește, învolburează.

Tu, petic de carne,

descusut din pânză veche,

mirat în fața vieții

precum

lumina-n fața ceții,

cum te-ai adăugat realității?

Vlăguit, anemic,

bătut de vânt, chircit de frig,

bolnav, mărunt; cât te mai strig?

Și totuși, te ridici…

căci în tine e o ață de care te ții legat,

ca de-o ultimă speranță.

Fire adâncă, legământ,

omule!

ești frate cu acest pământ,

omule!

nu te lăsa purtat de vânt…

bright-light

[Nuvelă] Femeia, filosoful și sălbaticul

(fragment)

-Vă pot ajuta eu să găsiți ieșirea din labirint, la cât am colindat ținuturile astea, le cunosc ca-n palmă.

Tânărul fu cel care o scrută pe ea acum, remarcându-i pentru prima dată ochii verzi, figura jucăușă și copilăroasă, pielea albă și fină și buclele castanii ca spicul răscopt.

-Iată că femeia este în măsură să arate calea bărbatului, hm, spuse el cu un zâmbet, credeam că ar fi trebuit să fie invers, după toate normele!

-Este în măsură, chiar îndrituită să o facă, domnule! Eu cred că oricine, fie el bărbat sau femeie, poate arăta calea rătăcitului, dacă Dumnezeu îi dă taman rostul acesta.

-Interesante îți sunt filosofia și credincioșia, recunosc. Și țin să spun că nu cred în ce am spus mai devreme. A fost doar o mică și nevinovată provocare la discuție.

-Am crescut la mănăstire, adăugă ea încruntată și fascinată în același timp de dezbaterea lor. E firesc să fiu credincioasă și… filosofia vieții mele să se bazeze pe asta.

 

Schița de mai jos este de asemenea făcută de subsemnatul.

22264501_1998073313802975_1173103327_n