când crezi că este prima vedere,
de fapt, e o recunoaștere din veacuri
un panteon de mâini proprii
puse unele peste altele, acoperind privirea.
trăiri însă se nasc, de fiecare dată –
din trup în trup, din mantie purtată
murind un strigăt într-un câmp de flori,
se naște un cântec viu, în ochi aprinși
ținându-ne de mână
locuind pe clavicula ta,
cerul meu, bărbia ta
lacrima e ploaia
râsul e văpaia
Claudiu-Liviu Onișoară. Blog de Literatură, Pictură și Teatru 
„se naște un cântec viu, în ochi aprinși” Ce frumos!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumiri! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place mult! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
„când crezi că este prima vedere,
de fapt, e o recunoaștere din veacuri”
Adevarat!
Frumoasa pledoarie pentru profunzimea unei priviri!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult, mult! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană