Arhive etichetă: panteon

[Poezie] XLVI. Recunoaștere

când crezi că este prima vedere,

de fapt, e o recunoaștere din veacuri

un panteon de mâini proprii

puse unele peste altele, acoperind privirea.

trăiri însă se nasc, de fiecare dată –

din trup în trup, din mantie purtată

murind un strigăt într-un câmp de flori,

se naște un cântec viu, în ochi aprinși

ținându-ne de mână

locuind pe clavicula ta,

cerul meu, bărbia ta

lacrima e ploaia

râsul e văpaia

emotionss