ce dor primar, nu îl disting de sete
mașinile sunt mai lungi în bălțile opace,
fire din a doua piele se rup din piele
la tine, amintirile sunt albe de atâta folosire,
chipuri stâlcite în umbra unei nunți
și doi genunchi legănați sub palme,
mângâiați de nevăzătorul motan companion –
în noaptea aceea agitată, nervoasă, de eclipsă
să respirăm încă o dată aerul aceleiași încăperi
într-o astăzi mai longevivă decât viața
și decât visul tăios coborât în carne
Claudiu-Liviu Onișoară. Blog de Literatură, Pictură și Teatru 
Extraordinar….Felicitari!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumiri! ^_^
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciază
Atat de profund si de sensibil… Minunat scris!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană