[Poezie] XXXV. Celor pe care îi urăsc

nimic mai simplu decât să scoți apă

din fântână

și să stingi buzele arse și sângerânde –

redeșteptare.

la fel de simplu mi-ar fi să te urăsc,

să scot icrele răului dintr-un puț părăginit

și să le las să crească

în apa dintre noi.

 

armă cu două tăișuri,

o arunc cât o zbatere în asfințit.

ură

6 gânduri despre „[Poezie] XXXV. Celor pe care îi urăsc”

  1. Incredibil de puternica imaginea creata.
    Aruncare armei este semn de mare putere interioara si incredintarea in puterea unei entitati superioare, „asfintitul”, care ne permite sa ne eliberam din robia „urei”,,,.pentru a putea apoi a „scote apă din fântână și să stingi buzele arse și sângerânde –si a ne „redestepta” la o viata noua.

    Felicitari!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s