De prea mult timp avem buzele cusute,

și șăgalnica soartă în van ne îmbie;

purtăm o sârmă pe încheieturi

și vene înnodate,

umerii, striviți de-un bolovan,

și capul greu se pierde;

disper în amuțire,

icnesc și scrâșnesc, tot mai bolnav;

 

Dar strig. Strig când pe tine te chem

și buzele-mi picură sânge

și inima bubuie

și pasul se clatină.

Acestea și altele le simt

când iubirea ta

se prelinge în mine

și flori de lumină cresc pe cer.