mâinile îmi plutesc pe o apă neagră,

nu se scufundă,

și în timp ce cioburi ascuțite

îmi taie pânza minții,

transpar.

nu mai sunt eu, ci apa tulbure,

iar ea se scurge, șerpuiește, pătrunde

în măruntaiele pământului.

 

sunt amorf, lichid,

o licoare ce-ți sapă în pântece,

ce te otrăvește;

așadar, bucură-te:

spuneai că am privirea ucigătoare,

asta sunt: privire lichidă.