florile ce creșteau în tine,

muntele răsucit într-un verset

citit la chindie

și oglindit în apa gândurilor

amintesc de cenușa stelelor;

 

nu mai pot zace

pe-al cuvintelor mormânt,

și nici să pogor ploaia peste pământul mistuit;

poate roua lacrimilor tale

va da floare nouă, oarbă,

și vei arde din nou

luminând și bolta mea de gheață…