fire de nisip se scurg din colțuri de ochi,
vitraliile lumii vechi sunt sparte.
stră-stră-strănepotul unui pițigoi abia se clatină
pe creanga pietrificată, zborul lui e frânt.
zidul cariat și verde, cu mușchi jilav –
un spirit tot mai șters se reazemă de el,
munții-s acum șes, cei din urmă stau să cadă,
o umbră tot mai mare se întinde în zare.
și dintre toate cestea aflate în cădere,
dintre atâtea suflete fără noimă,
un prunc cu păr bălai, roș în obraji
e purtat în brațe cu lacrimă și foc.
din mormântul vechii lumi poate s-o îndura
lume nouă să rodească,
lume nouă, vie și senină,
din cel din urmă fir de dragoste.
Claudiu-Liviu Onișoară. Blog de Literatură, Pictură și Teatru 
O speranță roșie în obraji, în care ne punem toată încrederea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur că ai timp să respiri și să scrii din nou. Asta înseamnă că ai timp și pentru o nouă provocare. De data aceasta este un deschisă tuturor. Implică Infern și evadări și mistere de rezolvat: https://joculdeavatiascunselea.com/2018/06/30/4-locuri-pentru-voi-la-inferno-escape-my-room/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce spui 🙂 ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur, deocamdata sunt plecat inca vreo doua zile pentru un respiro, o sa ma uit. Multumesc mult!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Vacanță frumoasă 🙂 !
ApreciazăApreciat de 1 persoană