Poezie

[Poezie] XV. Omagiu vieții

4 comentarii

Șade pe o lespede,

răsuflă cu năduf.

Prinosul îl așteaptă,

în amintire purcede

lunecând.

Ieri, purtat era

cu pieptul dezgolit în vânt,

de catarg ținându-se,

 

Astăzi, e marea de sânge

ce scufundă corabia în piept,

furtunoasă și perfidă,

 

Mâine nu mai este,

e ieriul cel de azi,

căci s-a afundat în ape repezi

și nu le-a inundat.

 

Nu în van așterne un rând pe foaie,

nu în van pasul său rămâne

vremelnic în zăpadă,

 

chipul său, din ceară,

chipul său, din lut,

pe-o marmură… și porțelan.

 

Nu mai e moșneagul de ieri

pe lespedea de piatră;

e amintirea unei frunze

prinse-n gând de-o fată.

În pântecul ei se zbate molcom

mâinele firesc,

un trup în trupul cald al mamei.

Colosso-Rebirth-300x300

4 gânduri despre „[Poezie] XV. Omagiu vieții”

  1. Intens! Mă duce cu gândul la ”Return To Innocence” a celor de la Enigma și la filmul ”’The Curious Case of Benjamin Button”. Nu exclud nici reîncarnarea :). Și tocmai când pusesem deoparte pe ziua de azi întrebările grele și mă pregăteam să mă cațăr, ca un fulgușor, în lumea viselor…Noapte bună, Claudiu.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Mulțumesc mult că ai poposit aici și că ți-a plăcut această poezie!
    Drept să îți spun, am aterizat de dimineață pe blogul tău și am rămas captivat de puterea cuvintelor pe care le așterni și de modul fascinant în care așezi ideile. Cartea ta va fi un mare succes!
    Noapte bună!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Nu este singura care mi-a plăcut :). Am făcut ”click” cu poeziile tale la prima citire. Cât despre succes… it’s just a devious little bitch that makes people feel important :D. Dar nu i-aș zice NU în față.
      Inspirație, dragul meu! Scrii adânc și mie îmi place să mă scufund.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu