[Poezie] XVI. Oglinda

se surpă zid din casă nouă,

vântul suflă îndărăt,

pământul amurgește iară;

cu frunțile de fontă,

oamenii buluc se cern

în oglindă.

te urăsc atât de tare

și o clipă aș vrea să fiu cu tine

să îți arăt cât de odioasă e ura mea

invers în oglindă.

Mirror-2

2 gânduri despre „[Poezie] XVI. Oglinda”

Lasă un comentariu