Cunoașteți nefericita senzație a unei pietricele cufundate sub talpă, în pantoful bine strâns pe picior? O durere vie, în carne, un junghi atât de mic, dar care, prin fermitatea și îndârjirea sa – nerenunțarea sa – obligă omul, chiar și pentru scurtă vreme, să se oprească și să își lepede pantoful? Ei bine, românii au fost în decursul istoriei astfel de pietricele. Rareori au fost chiar buturugi de neurnit.
Să alegem acum să devenim fire de praf? Lipsiți de consistență, esență, vlagă intelectuală și morală, desensibilizați de orice crâmpei de identitate națională, inerți la trecutul, la cultura și mai ales, la viitorul nostru ca țară reîntregită?