La revărsat de gene,
Sunt hohote-n sprâncene;
Caldă e lumina lor,
Cald surâsul ochilor.
Mă uit în ei, departe,
Mă uit în ei ca-n carte.
Mă-nfrupt din privirea ta,
Se-nfruptă așijderea.
La revărsat de gene,
Sunt hohote-n sprâncene;
Caldă e lumina lor,
Cald surâsul ochilor.
Mă uit în ei, departe,
Mă uit în ei ca-n carte.
Mă-nfrupt din privirea ta,
Se-nfruptă așijderea.
Claudiu-Liviu Onișoară. Blog de Literatură, Pictură și Teatru 
Cât de multă dreptate ai, evocând semnificația unei încrucișări de priviri. Poate transmite atât de multe, poate desluși sau ascunde atâtea mistere…
Ultimele două versuri îmi plac în mod deosebit. Scrii frumos! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! 😀
ApreciazăApreciază