ceasul zâmbește
fragile amânări zidesc nopțile
în veghe cu gestică vie
stihul mecanic e adumbrit
prin porturi, văzduh și în vele
totuși, marea e calmă
îmi trec palma pe sub ceafă,
oftez ușurat – mă iubește încă.
Tavanul e tabloul pasiunii:
o clipă trece acum și renaște la primăvară
cerul e alb
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când cerul e alb, poți să-l pictezi oricum visezi 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Perfect adevărat 🙂
ApreciazăApreciază
El tiempo se fuga.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cerul e alb… însă versurile au culoare. La cât mai multă culoare în continuare 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos! ^_^
ApreciazăApreciază