cotrobăi de zile întregi.
acea măsură a păcii dinăuntru
e parcă pusă pe-un șurub
nu nevoia de tine mă îndeamnă,
căci așa tremur când mă gândesc
la un suflet între două brațe de carne
dacă știi că te-am uitat, omoară gândul ce mă are
eu nu mă satur de tine, femeie-scumpă-ce-arzi;
între două împliniri, a ta e veșnic prima
Extraordinar in plinatatea cuvantului desavarsit. O putere nepatrunsa de gandul si simtirile omului de lut.
Foarte, foarte emotionant. Felicitari Claudiu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult, dragă Roxana! 🙂
ApreciazăApreciază
Cine te-ar putea uita pe tine, Claudiu 🙂 ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos 😀
Probabil e o luptă de uitare sau cine poate spune… 🙂
ApreciazăApreciază