Înnodai idei cu pietre mate…
șlefuind emoții, versuri preacurate.
Din cerul ce stă să se coboare,
ochii tăi lucesc prin stele, oare?
N-aș ști, greu mi-ar fi să-ți spun,
și nici n-aș cuteza, eu, ageamiu de zile mari…
dar gândul mă împinge, căci nu pot să nu mărturisesc:
fiica geniului de o înspăimântătoare vastitate*
ești tu, Iulia Hașdeu, suflet nobil, sensibilitate.
*după cum l-a numit Mircea Eliade pe Bogdan Petriceicu Hașdeu, tatăl Iuliei
Claudiu-Liviu Onișoară. Blog de Literatură, Pictură și Teatru 
M-au copleșit versurile acestea… mult, mult mi-au plăcut.
Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu, nu trebuie! Doar eu trebuie să mulțumesc. (te rog)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Înnodai idei cu pietre mate…
șlefuind emoții, versuri preacurate.
Din cerul ce stă să se coboare,
ochii tăi lucesc prin stele, oare?”
Inaltatoare versuri!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Frumoase versuri și emoționante! Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult pentru aprecieri!
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur să văd că mai există oameni care să aprecieze viața si opera Iuliei Hașdeu, ba mai mult, să-i înalțe o odă.
Cândva îi citeam versurile, iar la un momentdat i-am așezat una dintre poezii pe blogul meu.
https://incercarideginduri.wordpress.com/2013/06/18/sarmanul-rege-nebun-iulia-hasdeu/
M-a bucurat și te felicit pentru această poezie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet pentru mesaj!
ApreciazăApreciază